Cu o tandreţe Chagall-iană, plutind pe deasupra CNC-iştilor şi a lumii lor mărunte, după ce ne-a făcut să-l aşteptăm aşa de mult de ziceam toţi că se lasă, Nae ne-a surprins iar, suindu-se pe acoperişurile expectanţelor noastre şi răcnind cât îl ţine bugetul, de la un generic la celălalt:
„Tradition!”
Cine nu are
Hollywood în sânge, să-şi facă transfuzii. Experimentele trec, povestea rămâne.
Cine uită că noi, oamenii, ne ducem la cinematograf să trăim în sălile lui ce
nu avem curaj să trăim în propria noastră viaţă, să facă bine să se ducă la
televiziuni. Sau să se apuce de videoclipuri. Cine vrea să facă film să-i
iubească valorile.
Nae şlefuieşte la
şiragul acesta de diamante de mai bine de 6 ani de zile. Mulţi au spus că şi-a
pierdut suflul, că tot primul era mai bun, însă timida cobră, os de tocilar
născut dintr-un alt mare tocilar, ne-a suprins pe toţi cu un film excepţional.
„Closer to the
Moon” este primul film românesc jucat integral în a doua limbă oficială a
României de acum în maxim 30 de ani. Este şi primul film românesc jucat aproape
integral de actori englezi şi americani, dar cel mai important fapt este acela
de a fi primul film evreiesc din România.
Mulţumită
Bisericii Ortodoxe Române şi moroiului ei înarmat Garda de Fier, românii nu
ştiu nici astăzi cum să se poarte cu fraţii lor evrei. În capul lor, într-un
procent covârşitor, ei cred că „ovreii” au dus-o mult mai bine şi că „cam
merită când şi-o iau”. Cu o delicateţe infinită, demnă de un cavaler al Ordinului
Jartierei, Nae ne spune comic o poveste tragică, în care „ovreii şi-au furat-o
rău de tot”.
Nu, nu despre
condamnarea la moarte este vorba, ci despre condamnarea la o viaţă searbădă,
mizeră şi lipsită de orizont, în care au fost obligaţi s-o trăiască alături de
români, polonezi, bulgari, unguri şi mulţi alţii, toţi în lanţurile cortinei de
fier.
Jupuiţi de
dreptul de a munci, de a se căsători şi a avea copii, mulţi evrei au crezut că
duşmanul duşmanului lor, adică sovieticii, sunt prietenii lor. Distruse le-au
fost visele cănd au văzut că după ce şi-au riscat viaţa luptând împotriva
diavolului, adică împotriva svasticii negre, au dat de „ta-su”, de svastica
roşie, încă şi mai haină, şi mai perversă in antisemitismul ei care putea fi
declanşat de îndată ce era util.
Deşi iniţial
Stalin fusese de acord şi sprijinise formarea statului Israel, el a descoperit
că arabii erau ceva mai mulţi - chiar de vreo o sută de ori mai mulţi decât
evreii - şi economic opuşi capitaliştilor anglo-americani. Fără să ezite, ba
chiar putem presupune ca a făcut-o chiar zâmbind pe sub mustaţă, Stalin a
declanşat operaţiunea „judenfrei” în toată Uniunea Sovietică şi în toate ţările
satelit. Numai moartea l-a oprit de la o epurare totală şi temeinică. Lideri ca
Ana Pauker îşi aşteptau execuţia, într-o „death row” vopsită în roşu proletar. Totuşi,
chiar dacă Stalin a murit, maşina de tocat fusese pornită. Cum nu trecuse multă
vreme de când era o datorie sfântă „să prinzi jidanul şi să-i iei banul”, nici
ruşii, nici cehii, nici ungurii şi nici românii „ideologic puri” nu şi-au
refuzat plăcerea gardistă de a continua ceea ce începuse Tătucul.
Acum ştiţi ce era
în sufletul fiecărui evreu din lagărul comunist. Acum puteţi fi în papucii
eroilor lui Nae, supravieţuitori ai holocaustului care au renunţat chiar şi la
propriul nume pentru a nu-i supăra pe românii de lângă ei, trădaţi de urmaşii
lui Lenin, el însuşi un supravieţuitor care a renunţat la numele lui pentru a
nu-i supăra pe ruşii de lângă el. Acum puteţi să jefuiţi împăcaţi Banca Naţională
a Republicii Populare Române şi să visaţi la o lume mai bună, într-o viaţă
viitoare.
Filmul românesc a
fost iniţiat prin acest Bar Mioriţvah. O poveste românească a fost spusă în
limba universală a planetei şi a cinematografului. De mâine avem şansa să fim
mai mult decât bizarii Europei. Nae şi-a făcut datoria, dar Nae nu are voie să
moară, pentru că vrem să vedem şi cel de-al treilea film cu film adevărat în
coadă.
Dacă derivata funcţiei „film de x egal Nae” se păstrează constantă şi cum de la x=1 la x=2 Nae, această Laikă a cinematografiei româneşti, a ajuns deja în Lună, să sperăm că la x=3 punem tricolorul pe Marte sau chiar pe Venus.
Tradition!
Hollywood Tradition!